Contractul cadru si cesiunea drepturilor de autor

Contractul cadru și cesiunea drepturilor de autor

Contractul cadru și cesiunea drepturilor de autor două piese foarte importante din recuzita unui designer. Fie că suntem la început de drum, sau că avem deja o experiență în graphic design, trebuie să recunoaștem că atenția noastră merge mai mult către arta pe care o facem și mai puțin pe ce presupune suportul legal al serviciilor pe care le oferim. Nu prea vrem să ne batem capul cu cititul contractelor, pentru că ni se pare o pierdere de vreme și că nu înțelegem limbajul ăla special numit “legaleză”, care deseori ne intimidează. We just want to get our jobs done! Este foarte reală această frustrare, această anxietate și sunt convins că la un moment dat ai trăit-o și tu.

Acu’ o vreme business-ul se făcea foarte ușor. Doi oameni agreau să facă un târg, băteau palma și se țineau de cuvânt. Istoria însă, ne-a arătat un drum lung de procese și de încălcări ale cuvântului.

În business-ul pe care îl facem, contractele sunt foarte importante pentru că subliniază așteptările ambelor părți și protejează părțile în cazul în care aceste așteptări sunt încălcate, iar prețul ce trebuie achitat pentru serviciile noastre este bătut în cuie.

Contractul e ca o relație. Cele două părți sunt de acord să lucreze împreună și să creeze o conexiune, care dacă este întreținută corespunzător de ambele părți, poate să țină mult și bine. Așadar contractul trebuie luat foarte în serios. În cele ce urmează am să îți vorbesc strict din experiența mea și ce funcționează pentru mine în momentul actual. Nu mă pricep eu la “legaleza” asta, însă am ajuns să înțeleg într-o oarecare măsură cum funcționează piesele astea de puzzle.

Pe la începuturile carierei mele m-am lovit de clienți care nu și-au plătit obligațiile. Un sentiment foarte neplăcut. Zici că cineva își bate joc de tine și te calcă în picioare. Gross feeling. Bineînțeles că nu aveam semnat niciun act și nici nu aveam vreo entitate legală sub care să lucrez. Ce știam eu? Totul mergea pe “încredere”. Mingea era la ei în teren și niciodată la mine. Mai mult, stăteam în poartă. O vreme bună am lucrat pe “încredere” cu mulți oameni și din fericire balansul s-a păstrat.

Odată cu timpul, am acumulat mai multă experiență, au crescut numărul proiectelor, am crescut prețurile, iar “încrederea” a devenit tot mai discutabilă. Odată cu această creștere firească, a crescut și riscul. OK, ne dăm cuvântul, dar nu este suficient. Începeam deja să construiesc un scut de protecție în jurul meu. Adevărul este că am început să fiu mai conștient de valoarea mea ca graphic designer. Mi-am dat seama că ceea ce fac este valoros și trebuie protejat. Sună poate narcisist că zic asta, dar let’s face it, cu toții avem ceva valoros de dat și de cele mai multe ori ne subestimăm propria valoare.

Oricum, experiențele astea neplăcute te fac mai puternic.

Așadar, trebuie să fii acoperit și protejat când vine vorba de munca pe care o faci. În același timp nu este vorba doar de tine, deoarece și clientul trebuie să aibă parte de o siguranță. Nu uita că este ca într-o relație :) Contractul trebuie să fie în balans pentru ambele părți, ca ulterior să fie agreat și fiecare să își poată face munca. În cele ce urmează am să vorbesc punctual despre cele două subiecte: contractul cadru și cel de cesiune.

 

Contractul cadru

Sunt câteva scenarii tipice întâlnite până acum:

  1. Primești contractul direct de la client.

E ok dacă se întâmplă asta. Nu îți mai bați tu capul. Totuși trebuie să îți faci timp să îl citești din scoarță în scoarță și cu mare atenție. Clauzele sunt scrise în așa fel încât să fie de partea celui care trimite contractul. Și hai să fim serioși, când vezi un contract stufos, chiar nu îți face plăcere să îl citești. Mai dai skip peste câte un articol, să-l termini odată de citit și să îl semnezi. Dar dacă semnezi pentru ceva ce nu este și în avantajul tău? Îți recomand să apelezi la un avocat care ar putea să descifreze și să îți clarifice tot limbajul ăla. În caz contrar unde nu înțelegi ceva întreabă-l pe client (neaparat).

  1. Trimiți tu contractul clientului

În primul rând, asta zice ceva despre tine. You look professional. Dacă aduci și o tușă de design în contract atunci e și mai bine (dar nu musai). Clienții apreciază designerii care vin cu inițiativa de a pune la dispoziție un contract. Când trimiți tu contractul, atunci clauzele sunt scrise să fie în avantajul tău. Dacă mergi pe un contract cadru general (sunt modele gratuite pe net) am să îți las mai jos niște clauze bune de menționat, dar va trebui să faci tu un research pe tema asta. A doua variantă este să ai un contract lucrat împreună cu un avocat, personalizat pe nevoile tale. Este cel mai safe, dar și costisitor. Avocații ăștia sunt niște scumpi. Îți zic din experiență că se merită investiția pe termen lung.

  1. Lucrezi pe încredere

Fă asta cu moderație și nu uita că riscurile sunt ridicate. Pe termen lung nu ține modul ăsta de colaborare.

 

Contract de cesiune

Acest document este foarte important în colaborarea dintre părți. Gândește-te așa, clientul nu cumpără de la tine un ceas, un ipad sau o carte, obiecte de care se poate bucura ca fiind personale. El nu cumpără de la tine ceva palpabil. În realitate, el cumpără de la tine doar secvențe de 0 și 1, date în calculator, nepalpabile. Clientul te plătește de fapt pentru drepturile de folosire ale acestor materiale digitale. Așadar contractul de cesiune servește acest scop.

Din păcate, designerii la început de drum (și nu numai) nu înțeleg asta (din lipsa experienței), însă deseori nici clienții.

Fun fact!

Dacă NU ai semnat cu clientul, cesiune de drepturi de autor, tu, designerul ești proprietarul lucrării 100%. Dacă la un moment dat vrei să îi interzici clientului să nu mai folosească logoul făcut de tine, sau orice alt material, poți să o faci. Literalmente ai toate drepturile legale. Acum gândește-te la câți clienți cu care ai mai lucrat le-ai putea interzice dreptul de folosință? 😌

Când semnezi cesiunea, tu practic dai dreptul clientului să folosească lucrarea, așadar cedezi drepturile patrimoniale. Drepturile morale îți rămân ție.

Cesiunea drepturilor de autor poate fi Exclusivă sau Neexclusivă, Totală de drepturi sau Parțială de drepturi, Națională sau Internațională. Ce înseamnă toate astea? Înseamnă că poți controla dreptul de utilizare al lucrării. De exemplu: dacă faci un design pentru tricou, orice ilustrație sau design de ambalaj, cesiunea o poți limita pentru o perioadă determinată. Să zicem 2 ani. După ce expiră această perioadă, clientul trebuie să te compenseze din nou cu valoarea agreată într-o anexă a contractului și dacă totul este ok, iar semnezi cesiunea pentru o nouă perioadă. Sau cesionezi pentru un număr limitat de copii. Să zicem 500 de tricouri. And so on. Situații sunt multe. Totuși dacă te gândești să cesionezi identitățile vizuale, astea trebuie să fie 100% cedate. Nu îi poți spune clientului că poate folosi logoul doar 1 an. E neprofesional și din start pierzi proiectul.

Uite workflow-ul pe care îl folosesc eu la semnarea contractelor.

  1. Pregătesc contractul cadru, cesiunea (anexă 2) și planul de lucru (anexă 1)
  2. Clientul le citește și împreună facem ajustări unde este cazul.
  3. Semnăm doar contractul cadru și planul de lucru.
  4. Cesiunea se semnează abia după ce este achitat proiectul integral. Nu de alta, dar dacă shit hits the fan, iar clientul nu își rezolvă obligațiile contractuale, eu pot să îi interzic dreptul de folosire a lucrării fără comentarii.

Pro trick:

Din cauza că este stufos documentul și multe informații se repetă în mai multe locuri, pentru a mă asigura că nu uit să completez ceva, folosesc o bază de date csv legată în InDesign. Ca timp, fac un contract complet în mai puțin de 2 minute. That's something!

Clauze contractuale și idei de luat în considerare:

1. Prețul contractului

Care sunt condițiile în care trebuie să fii plătit? Recomand să nu începi lucrarea până nu ți se plătește un prim avans. Preferabil între 30-50%.

2. Acceptarea lucrării

“Este considerată acceptare tacită Lucrarea livrată/prezentată către Beneficiar și cu privire la care Beneficiar, în maxim 7 zile de la recepționarea propunerii finale, nu a solicitat intervenirea sub orice fel asupra Lucrării așa cum a fost acesta livrată/prezentată către Beneficiar.” Adică dacă omu’ nu zice nimic timp de x zile, lucrarea este acceptată by default. Clauza asta e bună pentru clienții care uită să mai dea semne de viață.

3. Drepturi de autor

Toate drepturile patrimoniale de autor vor trece din patrimoniul Furnizorului în cel al Beneficiarului când toate cele 3 condiții mai jos enumerate sunt cumulativ îndeplinite:

a. Beneficiarul a acceptat Lucrarea furnizată de către Furnizor;

b. Prețul Lucrării a fost integral achitat;

c. Un exemplar original al contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor semnat de către ambele părți.

4. Clauza de confidențialitate.

E un fel de NDA (non disclosure agreement) integrat direct în contract. Între tine și client se face un schimb de informații. Poate vrei să rămână confidențiale pe toată perioada desfășurării lucrării și după.

5. Promovarea lucrării

Trebuie clar specificat că îți rezervi dreptul să publici lucrarea în portofoliu și de a utiliza în întregime elemente care formează produsul creației în vederea prezentării și promovării sale.

6. Preț pe oră

Despre prețul pe oră am discutat pe larg în Strategii de preț pentru graphic designeri. Dacă lucrezi la o identitate vizuală, prețul îl dai fix. Prețul pe oră din contract este doar cu scopul de a te asigura că update-urile mici și ajustările neprevăzute sunt controlate dar nu e obligatoriu să îl menționezi.

7. Reprize de modificări

Procedura asta trebuie specificată în planul de lucru. De câte ori îl lași pe client să vină cu feedback și modificări? Asta te asigură că lucrurile se vor termina într-un final, iar pe client îl constrânge puțin să dea feedback concret și să nu se întindă. Știi tu treaba aia cu designV15-final-final-final.psd :P

8. Discount pentru plata la timp

Clauza asta este un incentive pentru client și bineînțeles că te ajută și pe tine. Cine nu vrea să fie plătit la timp?

Pro tip:

Deseori clienții devin foarte entuziasmați, iar în timpul desfășurării proiectului tind să sară calul și să ceară lucruri extra. Vor depăși scopul lucrării (din contract) aka SOW scope of work. În cazul ăsta, trebuie să faci o înțelegere cu tine însuți și să îi reamintești clientului de fiecare dată când are idei, că trebuie finalizat ce ai început, pentru că așa s-a agreat. Foarte multe întârzieri sunt doar din cauză că nu se respectă scopul lucrării și toată lumea ajunge frustrată.

Concluzie

Trebuie să îți protejezi munca. Cu un contract bine pus la punct vei fi mult mai profi și vei fi mai încrezător în ceea ce faci, iar clientul te va lua mult mai în serios. Trebuie să te protejezi, astfel încât să fii cu un pas înainte în cazul unor potențiale probleme. Better safe than sorry.


Pretul pe ora

Strategii de preț pentru graphic designeri

01. Prețul pe oră, bazat pe salariul anual și costul de producție

Știi care-i una dintre cele mai mari probleme pe care o avem noi, designerii? Faptul că prețurile pe care le practicăm le culegem din neant și că în general nu ne știm cifrele. Truth be told, le dăm din burtă și după ureche. De ce facem asta? Câteva motive. Nu avem experiență suficientă, încercăm să copiem alți oameni pe sistemul că dacă lor le merge, îmi merge și mie, ne lăsăm călăuziți de noroc (când apare), nu ne cunoaștem adevărata valoare și n altele.

Toate astea contribuie la imposibilitatea de a cere un preț ferm pe munca noastră și de a merge înainte cu încredere. Lași bani pe masa clientului dacă prețul este prea mic? Sau pierzi proiecte pentru că prețul tău este prea mare? Hâ hâ? Din punctul meu de vedere “adevărul” trebuie să fie undeva la mijloc între “mare” și “mic”.

Dacă nu ți-ai pus vreodată problema reală a prețului pe oră, îți dau niște sfaturi. În primul rând trebuie înțeles de la bun început că prețul și valoarea sunt subiective. Punct. Cineva, undeva o să vrea să plătească mult mai mult pentru același produs sau serviciu. Iar valoarea este în ochii privitorului. Pentru mine, fotografia printată din rama de pe perete este mult mai valoroasă decât televizorul de 123 cm 4K cu nșpe mii de funcționalități.

Time is money, vorbă din popor. Chiar adevărată, însă nu tot timpul. Am să vorbesc mai extins despre subiectul ăsta în viitoarele emailuri, dar pentru început hai să o luăm de bună. Time IS money. Ca lucrurile să fie simple și clare trebuie să cunoști 2 aspecte principale: prețul pe oră și costul de producție. Ne băgăm puțin în cifre, dar promit că la final o să fie clară treaba.

Prețul pe oră, bazat pe salariul anual

Această modalitate de calcul este una directă și simplă, dar nu foarte precisă. Poate ești un part-time freelancer și angajat full-time. Prețul pe oră îl poți determina pornind de la cât câștigi tu pe an (sau na, cât crezi că valorezi). Să presupunem că ai însumat toate proiectele tale făcute anul trecut plus salariu și ti-a ieșit o sumă undeva la 20.000 €. Iei suma asta și o împărți la 2080 (adică echivalentul la 40 de ore pe săptămâna timp de 52 de săptămâni 40x52). Așadar avem 20.000 / 2080 = 9.615. Evident că rotunjim tot timpul în sus, nu în jos :) deci 10 € / oră. Ăsta este prețul minim pe care trebuie să îl practici pentru a câștiga 20k într-un an.

Tip: dacă ai dileme și nu știi unde te încadrezi cu cei 10 € pe oră, îți pot spune eu doar din experiență că în România între 10-15 € e low-end, 20-25 € este considerat medium, ușor spre high, ce-i peste 35 € e deja high-end. Ce-i sub 10 €, în domeniul ăsta nu se merită. Ia asta cu o doză de subiectivism. Vorbesc de freelancing, nu de agenții.

Pretul pe ora in baza salariului

Cost de producție

Acum că știi prețul pe oră, hai să calculăm costul de producție. Tot pe principiul time is money, înmulțești câte ore îți ia să faci un task, cu prețul pe oră.

Exemplu

Dacă trebuie să faci o broșură care îți ia 12 ore x 10 € / oră = 120 €. În cazul în care trebuie să cumperi tu orice fel de asset, fie imagini stock, vector, fie că lucrezi cu cineva pe ilustrații etc. toate aceste extra costuri trebuie adăugate la cei 120 €. De dragul exemplului să zicem că aceste costuri sunt de 30 €. Prețul aproape final este 150 €. Aproape final pentru că trebuie, musai și neapărat să adaugi o margine de profit. Nu uita că toate proiectele trebuie să fie profitabile. Un 30% e un sweet spot, dar se pot practica și margini mult mai mari, evident că și astea depind de multe aspecte. Quick math 150x0.3=45, drept urmare, 150+45=195 (rotunjim în sus) și costul final de producție este 200 €, pentru broșură.

Cum estimezi eficient costul de producție?

Ei bine, aici există o problemă veche și sunt sigur că și tu ai trecut prin ea. Supraestimăm cât timp ne-a luat să facem un task și subestimăm cât timp ne-ar lua să facem un alt task. Nu ți s-a întâmplat să lucrezi la ceva și să ai impresia că a durat mult mai mult? Nu te-a întrebat nimeni “cât timp îți ia să faci lucrarea X?” și tu să îți dai seama că de fapt ai lucrat de 2 ori mai mult? Don’t worry, nu ești singura persoană care a trecut prin asta și până la urmă e ceva omenesc.

Personal, cred în obiceiurile bune. Acele obiceiuri care la un moment dat devin automatisme. Unul din ele este time tracking. Dacă nu îl faci, nu o să știi cu adevărat cât timp necesită ceea ce faci. Da, știu...poate să fie dificil să tot track-uieşti timpul, dar gândește-te că o faci pentru tine. O faci ca după un timp, să poți trage linie și să descoperi cu o mai mare acuratețe cât timp îți ia să faci diverse lucruri. O faci pentru că vrei să vezi unde îți zboară timpul. Îți pot spune din experiență, că după ce practici arta track-uitului îți vei dezvolta un al 7-lea simţ și îți va fi mult mai ușor să faci estimări. Altfel dai cifre din burtă. Recomand aplicația Toggl sau Rescue Time

Am tot povestit de prețul pe oră și simt nevoia să fac următoarea observație. Acestă cifră te ajută să iei decizii clare când estimezi proiecte. Prețul pe care îl primește clientul este fix. Recomand prețul fix de fiecare dată când se poate da.

Poți lucra pe oră doar în cazul intervențiilor mai mici și în cazul lucrărilor care nu știi cât timp durează și care este frecvența cu care vin modificările. Ține minte! prețul pe oră are un mare dezavantaj și anume că ești penalizat pentru eficiență. Cu cât lucrezi mai rapid, cu atât ești plătit mai puțin. Păi e normal? Nu e. Tu, în timp acumulezi experiență și vei valora mai mult, așadar prețul trebuie să crească proporțional cu asta.

Costul de productie

 

02. Prețul pe oră în funcție de cheltuieli personale și business

Totul începe de la cheltuielile lunare. Pentru asta trebuie să îți faci o listă simplă, care poate cuprinde următoarele: chirie, utilități (apă, electricitate, internet, gaz), sănătate, transport (asigurare mașină, benzină etc), mâncare, contabilitate, licențe software, sală, mâncare de câini...you name it! Atâta timp cât există o cheltuială, trebuie cuprinsă în listă. De ce este mai dificil de calculat prețul pe oră? Pentru că trebuie să identifici toate elementele astea. Ia timp. Așa că ai răbdare și gândește-te bine la toți banii pe care îi dai cuiva :)

lista de cheltuieli

Bun! Ai lista? Tragi linie și însumezi toate cifrele. De dragul exemplului să zicem că ai costuri de 1000 € / lună. Îți dai seama că dacă tu faci 950 € într-o lună, pierzi bani și dacă faci 1050 €, ești pe profit cu 50 dă euroi, bani pe care poți să îi economisești sau să faci altceva cu ei. Acum iei ăștia 1000 € și îi înmulțești cu 12 (luni) să obții costurile pe an. 1000 x 12 = 12.000 € / an.

costuri totale lunare

Ce nu am pus la socoteală în categoriile de mai sus, sunt eventualele taxe pe care le plătești statului nostru drag. Astea variază în funcție de entitatea sub care lucrezi (SRL / PFA), dar să zicem, tot de dragul exemplului, că taxele sunt de 30%.

taxe estimate pe an

Înmulțim 12.000 x 0.3 = 3600 (taxe), așadar cheltuielile pe an se transformă în 12.000 + 3600 = 15.600 €.

costuri totale anuale si taxe

În teorie, atâția bani trebuie să faci să îți acoperi cheltuielile personale și de business. Ca și la primul nostru calcul, împarți totul la 2080. Așadar, 15.600 / 2080 = 7.5 € / oră. Hai să facem un reality check. Cine naiba lucrează fără oprire atâtea ore? Trebuie să iei în considerare vacanța, concediul medical, sărbătorile naționale etc. De fapt cam 80% ar fi un sweet spot, ăsta este echivalentul la 1664 ore. Ca lucrurile să fie ușoare, am făcut aici un tabel cu echivalentul orelor cu o scădere de 5%.

Notă: Orele taxabile sunt alea pe care le poți factura către client. Dacă îți faci curat printre acte 2 ore pe săptămână, alea nu le poți factura. Dacă urmărești 4 ore de tutoriale pe săptămână, să înveți ceva feature nou în Illustrator, nici pe alea nu le poți factura. (N-ar fi corect oricum față de client.)

lista cu orele ajustate

Noul calcul vine 15.600 € / 1664 ore = 9.375 € (adică rotunjim în sus) → 10 € / oră.

That’s it!

calculul final a pretului pe ora - pret pe ora

Nu uita că pentru a face 15.600 € pe an, tu trebuie să taxezi serviciile tale cu minim 10 € / oră, ca la final să fii pe 0. Când îți calculezi costul de producție musai să adaugi o margine de profit de câteva procente (20-30% sau poate chiar mai mult).

 

03. Prețul pe oră în funcție de costurile operaționale ale unei agenții

Modalitatea de calcul a prețului pe oră este mai complicată ca și până acum, pentru că este necesar să îți cunoști cifrele bine. Sau dacă nu le cunoști așa de bine, e momentul să începi să sapi adânc după ele.

În momentul în care ai angajați, lucrurile devin mai complexe. Timpul este deja cumulat din mai multe direcții. Pentru următorul calcul trebuie știute cheltuielile agenției. Există tot felul de accounting softwares care fac o treabă bună când vine vorba de managementul cheltuielilor într-o firmă. De acolo poți extrage categoriile de cheltuieli relevante. Ca exemple, las câteva mai jos:

  • Salariile angajaților și taxele aferente
  • Chiria spațiului
  • Utilități (apa, gaz, curent, internet)
  • Consumabile (hârtie, cerneală imprimantă, agrafe de birou etc.)
  • Echipamente (calculatoare, monitoare, imprimante, în esență toate echipamentele necesare să îți faci treaba)
  • Asigurare medicală
  • Marketing și Advertising
  • Licențe de soft-uri și subscriptions
  • Mâncare
  • ...și multe altele.

Toate astea vin puse într-un tabel, cu estimările de costuri corespunzătoare, cât e pe lună și cât e pe an.

Total costuri firma

Hai să ne reamintim că orele facturabile sunt acele ore pe care i le poți taxa clientului pentru munca făcută de un angajat. Ca exemplu, un office manager este foarte important într-o firmă, fără îndoială, însă de cele mai multe ori taskurile lui nu contribuie direct la proiectele care aduc bani în firmă. În contrast cu asta, un programator poate să petreacă tot timpul lui făcând tot felul de taskuri care contribuie direct la proiectele care aduc bani. Așadar pe domnul programator îl poți considera 100% "facturabil".

Scopul este să îți dai seama cât timp facturabil este folosit de fiecare angajat. Ziceam mai sus de 100% facturabil, dar cum am mai menționat, angajații tăi, n-au cum sa fie 100% productivi, așa că undeva la 80% e mai menajabil.

Pentru calculul orelor productive ale fiecărui angajat am pus la dispoziție acest tabel, de unde poți lua procentul corespunzător orelor.

Total ore angajati

Uite așa ai găsit numărul total anual de ore productive (sau facturabile) pentru întreaga agenție.

Într-un final, împărțim totalul costurilor anuale la orele de producție anuale și determinăm prețul pe oră, pe care îl rotunjim în sus bineînțeles.

Formula de calcul al pretului pe ora

Ca lucrurile să fie exponențial mai ușoare, am pus toate informațiile astea într-un framework, cu unele exemple. Îți recomand să îți faci o copie la acest fișier (File > Make a copy) pentru că nu știu cât de lungă o să îi fie durata de viață. :) Tot ce trebuie să faci apoi este să completezi câmpurile și restul se calculează automat.

Sper că ai găsit utile toate aceste metodologii de setare a prețului pe oră și că lucrurile sunt mult mai clare. Sunt sigur că îți vei practica prețurile cu mai multă încredere de acum înainte. Ca designeri suntem mult mai valoroși decât credem, trebuie doar să avem mintea deschisă și să lăsăm deoparte fricile alea care ne opresc să creștem.

Înainte să închei, îți recomand cartea The psychology of graphic design pricing de Michael Janda. Informațiile share-uite cu tine sunt un mix din experiența mea și o adaptare a celor din această carte.

Happy pricing!

 

Dacă ți-a plăcut acest articol dă-i un share să afle lumea creativă.