Contractul cadru și cesiunea drepturilor de autor două piese foarte importante din recuzita unui designer. Fie că suntem la început de drum, sau că avem deja o experiență în graphic design, trebuie să recunoaștem că atenția noastră merge mai mult către arta pe care o facem și mai puțin pe ce presupune suportul legal al serviciilor pe care le oferim. Nu prea vrem să ne batem capul cu cititul contractelor, pentru că ni se pare o pierdere de vreme și că nu înțelegem limbajul ăla special numit “legaleză”, care deseori ne intimidează. We just want to get our jobs done! Este foarte reală această frustrare, această anxietate și sunt convins că la un moment dat ai trăit-o și tu.

Acu’ o vreme business-ul se făcea foarte ușor. Doi oameni agreau să facă un târg, băteau palma și se țineau de cuvânt. Istoria însă, ne-a arătat un drum lung de procese și de încălcări ale cuvântului.

În business-ul pe care îl facem, contractele sunt foarte importante pentru că subliniază așteptările ambelor părți și protejează părțile în cazul în care aceste așteptări sunt încălcate, iar prețul ce trebuie achitat pentru serviciile noastre este bătut în cuie.

Contractul e ca o relație. Cele două părți sunt de acord să lucreze împreună și să creeze o conexiune, care dacă este întreținută corespunzător de ambele părți, poate să țină mult și bine. Așadar contractul trebuie luat foarte în serios. În cele ce urmează am să îți vorbesc strict din experiența mea și ce funcționează pentru mine în momentul actual. Nu mă pricep eu la “legaleza” asta, însă am ajuns să înțeleg într-o oarecare măsură cum funcționează piesele astea de puzzle.

Pe la începuturile carierei mele m-am lovit de clienți care nu și-au plătit obligațiile. Un sentiment foarte neplăcut. Zici că cineva își bate joc de tine și te calcă în picioare. Gross feeling. Bineînțeles că nu aveam semnat niciun act și nici nu aveam vreo entitate legală sub care să lucrez. Ce știam eu? Totul mergea pe “încredere”. Mingea era la ei în teren și niciodată la mine. Mai mult, stăteam în poartă. O vreme bună am lucrat pe “încredere” cu mulți oameni și din fericire balansul s-a păstrat.

Odată cu timpul, am acumulat mai multă experiență, au crescut numărul proiectelor, am crescut prețurile, iar “încrederea” a devenit tot mai discutabilă. Odată cu această creștere firească, a crescut și riscul. OK, ne dăm cuvântul, dar nu este suficient. Începeam deja să construiesc un scut de protecție în jurul meu. Adevărul este că am început să fiu mai conștient de valoarea mea ca graphic designer. Mi-am dat seama că ceea ce fac este valoros și trebuie protejat. Sună poate narcisist că zic asta, dar let’s face it, cu toții avem ceva valoros de dat și de cele mai multe ori ne subestimăm propria valoare.

Oricum, experiențele astea neplăcute te fac mai puternic.

Așadar, trebuie să fii acoperit și protejat când vine vorba de munca pe care o faci. În același timp nu este vorba doar de tine, deoarece și clientul trebuie să aibă parte de o siguranță. Nu uita că este ca într-o relație 🙂 Contractul trebuie să fie în balans pentru ambele părți, ca ulterior să fie agreat și fiecare să își poată face munca. În cele ce urmează am să vorbesc punctual despre cele două subiecte: contractul cadru și cel de cesiune.

 

Contractul cadru

Sunt câteva scenarii tipice întâlnite până acum:

  1. Primești contractul direct de la client.

E ok dacă se întâmplă asta. Nu îți mai bați tu capul. Totuși trebuie să îți faci timp să îl citești din scoarță în scoarță și cu mare atenție. Clauzele sunt scrise în așa fel încât să fie de partea celui care trimite contractul. Și hai să fim serioși, când vezi un contract stufos, chiar nu îți face plăcere să îl citești. Mai dai skip peste câte un articol, să-l termini odată de citit și să îl semnezi. Dar dacă semnezi pentru ceva ce nu este și în avantajul tău? Îți recomand să apelezi la un avocat care ar putea să descifreze și să îți clarifice tot limbajul ăla. În caz contrar unde nu înțelegi ceva întreabă-l pe client (neaparat).

  1. Trimiți tu contractul clientului

În primul rând, asta zice ceva despre tine. You look professional. Dacă aduci și o tușă de design în contract atunci e și mai bine (dar nu musai). Clienții apreciază designerii care vin cu inițiativa de a pune la dispoziție un contract. Când trimiți tu contractul, atunci clauzele sunt scrise să fie în avantajul tău. Dacă mergi pe un contract cadru general (sunt modele gratuite pe net) am să îți las mai jos niște clauze bune de menționat, dar va trebui să faci tu un research pe tema asta. A doua variantă este să ai un contract lucrat împreună cu un avocat, personalizat pe nevoile tale. Este cel mai safe, dar și costisitor. Avocații ăștia sunt niște scumpi. Îți zic din experiență că se merită investiția pe termen lung.

  1. Lucrezi pe încredere

Fă asta cu moderație și nu uita că riscurile sunt ridicate. Pe termen lung nu ține modul ăsta de colaborare.

 

Contract de cesiune

Acest document este foarte important în colaborarea dintre părți. Gândește-te așa, clientul nu cumpără de la tine un ceas, un ipad sau o carte, obiecte de care se poate bucura ca fiind personale. El nu cumpără de la tine ceva palpabil. În realitate, el cumpără de la tine doar secvențe de 0 și 1, date în calculator, nepalpabile. Clientul te plătește de fapt pentru drepturile de folosire ale acestor materiale digitale. Așadar contractul de cesiune servește acest scop.

Din păcate, designerii la început de drum (și nu numai) nu înțeleg asta (din lipsa experienței), însă deseori nici clienții.

Fun fact!

Dacă NU ai semnat cu clientul, cesiune de drepturi de autor, tu, designerul ești proprietarul lucrării 100%. Dacă la un moment dat vrei să îi interzici clientului să nu mai folosească logoul făcut de tine, sau orice alt material, poți să o faci. Literalmente ai toate drepturile legale. Acum gândește-te la câți clienți cu care ai mai lucrat le-ai putea interzice dreptul de folosință? 😌

Când semnezi cesiunea, tu practic dai dreptul clientului să folosească lucrarea, așadar cedezi drepturile patrimoniale. Drepturile morale îți rămân ție.

Cesiunea drepturilor de autor poate fi Exclusivă sau Neexclusivă, Totală de drepturi sau Parțială de drepturi, Națională sau Internațională. Ce înseamnă toate astea? Înseamnă că poți controla dreptul de utilizare al lucrării. De exemplu: dacă faci un design pentru tricou, orice ilustrație sau design de ambalaj, cesiunea o poți limita pentru o perioadă determinată. Să zicem 2 ani. După ce expiră această perioadă, clientul trebuie să te compenseze din nou cu valoarea agreată într-o anexă a contractului și dacă totul este ok, iar semnezi cesiunea pentru o nouă perioadă. Sau cesionezi pentru un număr limitat de copii. Să zicem 500 de tricouri. And so on. Situații sunt multe. Totuși dacă te gândești să cesionezi identitățile vizuale, astea trebuie să fie 100% cedate. Nu îi poți spune clientului că poate folosi logoul doar 1 an. E neprofesional și din start pierzi proiectul.

Uite workflow-ul pe care îl folosesc eu la semnarea contractelor.

  1. Pregătesc contractul cadru, cesiunea (anexă 2) și planul de lucru (anexă 1)
  2. Clientul le citește și împreună facem ajustări unde este cazul.
  3. Semnăm doar contractul cadru și planul de lucru.
  4. Cesiunea se semnează abia după ce este achitat proiectul integral. Nu de alta, dar dacă shit hits the fan, iar clientul nu își rezolvă obligațiile contractuale, eu pot să îi interzic dreptul de folosire a lucrării fără comentarii.

Pro trick:

Din cauza că este stufos documentul și multe informații se repetă în mai multe locuri, pentru a mă asigura că nu uit să completez ceva, folosesc o bază de date csv legată în InDesign. Ca timp, fac un contract complet în mai puțin de 2 minute. That’s something!

Clauze contractuale și idei de luat în considerare:

1. Prețul contractului

Care sunt condițiile în care trebuie să fii plătit? Recomand să nu începi lucrarea până nu ți se plătește un prim avans. Preferabil între 30-50%.

2. Acceptarea lucrării

“Este considerată acceptare tacită Lucrarea livrată/prezentată către Beneficiar și cu privire la care Beneficiar, în maxim 7 zile de la recepționarea propunerii finale, nu a solicitat intervenirea sub orice fel asupra Lucrării așa cum a fost acesta livrată/prezentată către Beneficiar.” Adică dacă omu’ nu zice nimic timp de x zile, lucrarea este acceptată by default. Clauza asta e bună pentru clienții care uită să mai dea semne de viață.

3. Drepturi de autor

Toate drepturile patrimoniale de autor vor trece din patrimoniul Furnizorului în cel al Beneficiarului când toate cele 3 condiții mai jos enumerate sunt cumulativ îndeplinite:

a. Beneficiarul a acceptat Lucrarea furnizată de către Furnizor;

b. Prețul Lucrării a fost integral achitat;

c. Un exemplar original al contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor semnat de către ambele părți.

4. Clauza de confidențialitate.

E un fel de NDA (non disclosure agreement) integrat direct în contract. Între tine și client se face un schimb de informații. Poate vrei să rămână confidențiale pe toată perioada desfășurării lucrării și după.

5. Promovarea lucrării

Trebuie clar specificat că îți rezervi dreptul să publici lucrarea în portofoliu și de a utiliza în întregime elemente care formează produsul creației în vederea prezentării și promovării sale.

6. Preț pe oră

Despre prețul pe oră am discutat pe larg în Strategii de preț pentru graphic designeri. Dacă lucrezi la o identitate vizuală, prețul îl dai fix. Prețul pe oră din contract este doar cu scopul de a te asigura că update-urile mici și ajustările neprevăzute sunt controlate dar nu e obligatoriu să îl menționezi.

7. Reprize de modificări

Procedura asta trebuie specificată în planul de lucru. De câte ori îl lași pe client să vină cu feedback și modificări? Asta te asigură că lucrurile se vor termina într-un final, iar pe client îl constrânge puțin să dea feedback concret și să nu se întindă. Știi tu treaba aia cu designV15-final-final-final.psd 😛

8. Discount pentru plata la timp

Clauza asta este un incentive pentru client și bineînțeles că te ajută și pe tine. Cine nu vrea să fie plătit la timp?

Pro tip:

Deseori clienții devin foarte entuziasmați, iar în timpul desfășurării proiectului tind să sară calul și să ceară lucruri extra. Vor depăși scopul lucrării (din contract) aka SOW scope of work. În cazul ăsta, trebuie să faci o înțelegere cu tine însuți și să îi reamintești clientului de fiecare dată când are idei, că trebuie finalizat ce ai început, pentru că așa s-a agreat. Foarte multe întârzieri sunt doar din cauză că nu se respectă scopul lucrării și toată lumea ajunge frustrată.

Concluzie

Trebuie să îți protejezi munca. Cu un contract bine pus la punct vei fi mult mai profi și vei fi mai încrezător în ceea ce faci, iar clientul te va lua mult mai în serios. Trebuie să te protejezi, astfel încât să fii cu un pas înainte în cazul unor potențiale probleme. Better safe than sorry.