Definirea obiectivelor. Pentru a fi productiv focusul tău trebuie să cadă pe un singur lucru.

Ascultă și pe Apple PodcastSpotifyGoogle Podcast

Odată cu începutul noului an, simțim nevoia să ne setăm niște rezoluții care să ne facă să ne simțim mai buni, mai productivi, mai bine puși la punct. Doar că ne cam hazardăm și ne umplem bucket listul cu obiective nerealiste sau ușor de abandonat, motiv pentru care …ei bine…cam dăm uitării rezoluțiile astea într-un mod prematur. Simt că treaba asta cu New Year’s Resolutions a devenit un subiect tabu, de neatins, încât persoanele care reușesc să își bifeze toate taskurile din listă sunt privite ca un Mesia printre pământenii de rând. Ai ratat cumva începutul anului? Nicio problemă. Cel mai bun moment să îți setezi aceste obiective este defapt…oricând.

Lucrurile nu sunt chiar așa de complicate dacă găsești rețeta potrivită pentru tine. În mod cert, trebuie să înveți cum să îți păcălești creierul astfel încât să îl faci să lucreze cu și pentru ține, și să nu își mai piardă vremea gândindu-se la ce ar fi dacă lumea ar fi condusă de pisici sau alte astfel de teorii deosebit de importante pentru viața ta de zi cu zi.

Puterea instrumentului de scris

Una dintre cele mai bune practici de care se vorbește des, este să îți scrii aceste obiective. Le scoți din cap și le clarifici pe hârtie. Deși numărul obiectivelor din cap va fi egal cu cel de pe hârtie, senzația că le poți face pe toate este foarte puternică.

Se zice că, prin acest simplu gest, ai șanse mult mai mari să duci lucrurile la bun sfârșit. Personal, la capitolul ăsta am ajuns să fiu foarte conștient de ce îmi doresc să fac an de an. De un deceniu încoace, la fiecare sfârșit de an îmi setez obiectivele pentru următorul. Și nu, nu e doar un exercițiu de a scrie frumos pe hârtie, de procrastinare sau de visare cu ochii deschiși la ce aș vrea să realizez. Este un exercițiu de auto-înțelegere, acceptare și asumare.

Fac asta știind că la anul am să revin asupra acestui “plan” și am să trag niște concluzii, învățând din ce am făcut și ce nu am făcut. Și așa e an de an. Tot mai bine.

O mică poveste

Mi-a luat o vreme să realizez ceva foarte important. Ani la rând încercam să mușc mai mult decât puteam mesteca. Băi, deci voiam să fac cincișpe sute de chestii. Simțeam că am o energie nebună, îmi imaginam cum bifam de pe listă tot ce îmi propuneam să fac ca la final să îmi dau seama că abia am realizat ceva. Până la un moment dat, într-un decembrie acu vreo 3 ani.

Am luat decizia să stau cu mine la o poveste serioasă. Să reflectez și să fiu sincer cu mine. Am pus pe hârtie absolut tot ce mi-am dorit să fac în acel an, toate scopurile viitoare, toate misiunile și visele. Da tot. Fără excepții. Nebunie totală. De la sport la citit, de la îmbunătățit obiceiuri la făcut copii, de la călătorit la scris o carte și tot ce se poate între. Au ieșit vreo 50 de dorințe și aspirații. WTF! m-am speriat. Pentru o secundă nu mi-a venit să cred ce poate exista în capul meu. Lucruri bune, dar și mult bullshit. Era evident că nu aveam cum să le fac pe toate. Cu amărăciune și cu durere în suflet, am început să tăi peste tot ce mi-ar fi plăcut să fac, dar n-ar fi adus o schimbare semnificativă în viața mea. Cu un nod în gât, am ajuns la vreo 10 obiective. Eh, am acceptat cu ce am rămas și dintr-o dată lucrurile parcă erau mai clare. Într-o fracțiune de secundă, uitasem de tot ce nu mai părea relevant la început. Cu încredere am redus lista la 3. Acest proiect care îmi poartă numele, este un efect al obiectivelor setate acu 3 ani. O acumulare în timp.

Începe cu ceva mic…foarte mic

Primul și cel mai esențial pas în a începe să faci lucruri serioase este să nu muști mai mult decât poți să mesteci. Nu e rocket science. Ai farfuria plină, dai pe lângă și te murdărești.

Chiar dacă ai un mega vis care te face să zvâcnești de dorință și pasiune și speranță și ce mai vrei tu, va rămâne în stadiul de vis dacă nu îți setezi niște obiective mici, care să te ducă pas cu pas la împlinirea lui. Știi care e partea proastă când îți setezi aceste obiective mici și doable? E că vei simți că nu faci progres. Vei simți asta și mâine și poimâine și peste 2 luni, exact același sentiment. Și știi ce se mai întâmplă? Din cauză că de cele mai multe ori deciziile pe care le iei au o puternică încărcătură emoțională, vei renunța la obiectiv. Când ceva ne incomodează și ne scoate din zona de confort, pac! am tăiat-o pe ușă afară. Adică judecăm cu inima, nu cu capul. “Bă, n-a mers. Am încercat o luna în fiecare zi și pana mea. Nu merge bo$$.” În realitate, efectul — aparent invizibil—generat de acele lucruri mici se acumulează în background.

De fapt progres se face, dar nu îl percepem noi. În timp se va vedea și rezultatul iar partea făină e că nici nu știi cât de semnificativ poate fi…până este.

Regula 80/20

Un ghid pe care îl scot la suprafață destul de des dintr-un sertar al minții, se numește pricipiul Pareto sau regula 80/20. Ce vrea să zică e că: 20% din activitățile tale vor fi responsabile pentru 80% din rezultatele pe care le obții. Say whaaat? Pentru a putea fi pusă în aplicare această îndrumare, trebuie să înțelegi că în viață ai……priorități. Un lucru niciodată nu va fi în egală măsură la fel de important că altul. Never ever. Oricum dorim să privim conceptul ăsta, totul se reduce la un singur lucru important. Cel mai important.

Pe scurt din 10 taskuri apucă-te de acele 2, care produc cel mai mare efect apoi culegi rezultatele muncii.

Tu cum stai cu timpul?

Timpul, acest element abstract pe care ni l-a dat universul, în zilele noastre a ajuns să valoreze mai mult ca orice. A ajuns să prindă formă și s-a transformat într-o monedă prețioasă pe care o ținem strâns în palmă de frică să nu o pierdem. Oare chiar suntem noi atât de protectivi cu timpul? Cu siguranță nu. Pierdem moneda asta, mai des decât ne-am dori. Și uite așa se face, că alții o găsesc și profită de valoarea ei. De minutele tale. Dacă nu ai grijă să îți organizezi tu timpul, o va face altcineva pentru tine. Garantat. Dacă fiecare om de pe planeta asta are 24 de ore într-o zi, cum se face că unii realizează mult mai mult decât alții? Ei bine, au grijă de timpul lor, evident.

De câțiva ani încoace am început să îmi organizez viață pe calendar. Prima dată am zis că e bullshit. Da la câte chestii am de făcut cine naiba are timp să se organizeze, i-auzi…pe calendar? Ei bine concluziile fiecărui sfârșit de an erau la fel, am făcut cât am făcut dar în haos și insuficient. Am decis să încerc din nou și din nou, până am găsit adevăratele beneficii. Faptul că îmi blochez în calendar timp pentru orice am de făcut, mă determină să fiu mai prezent și mult mai focusat. Mă ajută să ies din discuții și întâlniri care pot să se întindă nejustificat de mult. Răspunsul meu la întrebarea “Ne vedem mâine?” este “Stai să mă uit în calendar prima dată și îți zic dacă pot sau nu.” Oamenii o să înceapă să îți respecte timpul și nu o să îți mai facă programul.

Dar cu distracțiile?

Nu mă refer aici, cât de des te distrezi. Mă refer la atenție. Cum stai cu atenția? Cât de ușor îți lași atenția distrasă? Subiectul ăsta are rădăcini adânci înfipte în psihologie. Social media și cam toți ceilalți dezvoltatori de soft-uri sau jocuri, au găsit modalități subtile — aproape invizibile — de a beneficia de atenția noastră. Asta se întâmplă zilnic și de cele mai multe ori nici nu ne dăm seama. Eh, încă o notificare pe Facebook, încă o notificare pe Slack, încă una pe WhatsApp, încă 500 până la finalul zilei. No big deal, doar trăim vremuri moderne. Nu ți s-a întâmplat să lucrezi intens și să te întrerupă cineva, că mai apoi să îți fie greu să reiei muncă? Sunt convins că da. Așa e și cu notificările, doar că sunt mici, multe și iar efectul lor se acumulează în timp.

O mică poveste

Acu vreo 2 ani, în fiecare dimineață mă trezeam cu telefonul în mână scrollăind pe Facebook și Instagram. Primul lucru pe ordinea zilei, captiv cu ochii în telefon. Am conștientizat faptul că mi-am format un obicei foarte prost și că în loc să îmi încep ziua cum se cuvine, tărăgănam. Am decis că este momentul să îmi șterg absolut toate aplicațiile care îmi provocau dependența asta. Chiar și alte arii din viața mea necesitau curățenie. Ce poate fi așa de nasol?

Ei bine nu mai am Facebook și Instagram pe telefon. Am doar 5 aplicații de la care accept notificări. Am inbox 0 aproape în fiecare zi. Foarte rar mă uit la seriale pe Netflix sau mă joc. Ce să zic…sunt un om plictisitor. Ce a fost nasol în tot demersul asta? Absolut nimic. Ar trebui să ne hackuim viață înapoi, nu să îi lăsăm pe alții să ne-o hackuiasca. ! altfel trece pe lângă noi și nu băgăm de seamă.

În orice caz, vine un moment când vei decide să schimbi ceva în viața ta. Și acum, ca un speaker motivațional ce sunt, mă ambalez te încurajez să îți repeți și să pui în practică următoarele idei.

Repetă după mine:

  1. Judec mai clar când scriu pe hârtie obiectivele.
  2. Lucrurile mari se fac în timp. Încep cu pași mărunți.
  3. Timpul meu este o resursă pe care nu o mai primesc înapoi. Am mare grijă de el.
  4. Nu mă las pradă distracțiilor, focusul crează tracțiune.

Decide să practici aceste principii în fiecare zi până devin obiceiuri. Ajung să fie noul tău standard, noul tău default. Automatizandu-le, eliberezi creierul și îi lași loc să continue procesul de îmbunătățire a propriei persoane. Găsești alte idei pozitive, pe care le transformi în obiceiuri și tot așa. On and on and on. Viitorul se va arăta semnificav diferit, iar succesul — orice ar însemna el — va fi un efect al acțiunilor tale.